Atunci cand vine vorba de cofetaria romaneasca, Silvian Miron este un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Din laboratorul sau din Constanta au plecat adevarate opere de arta "dulce", care au impresionat atat in tara, cat si in strainatate. Acum, maestrul cofetar are un nou obiectiv: sa ii descopere pe tinerii care indragesc aceasta meserie si sa ii ajute sa ajunga cat mai sus, fara sa mai intampine aceleasi greutati.

Ce v-a determinat sa va implicati in sprijinirea tinerilor?

Imi amintesc cum, cu ani in urma, am tot "plimbat" o lucrare de ciocolata in tara, la diverse expozitii, si nu a fost luata in considerare, nici macar recunoscuta cu o diploma. A trebuit sa treaca patru ani de cand am realizat-o ca sa o prezint intr-o expozitie gastronomica in Germania, in 2004, si sa castige acolo medalia de aur. Acela a fost momentul crucial cand am luat o hotararea ca nici un cofetar din Romania sa nu mai pateasca ce am patit eu. Plecand de la aceasta idee, am ajuns sa fac tot ce-mi sta in putere, sa transmit si celorlalti din jurul meu, care iubesc aceasta arta, sa faca pasi importanti in dezvoltarea lor profesionala si, bineinteles, sa ajunga la un nivel international. Sunt foarte multi pasi de facut din punctul acesta de vedere. Avem nume de rezonanta in gastronomia romaneasca si consider ca noi, cei care deja am castigat medalii internationale si am ajuns la acest nivel, trebuie acum sa facem tot ce putem ca sa-i ridicam si sa-i invatam pe acesti tineri care iubesc si indragesc meseria sa profi te de harul pe care il au si sa poata sa puncteze mai mult. In primul rand, vor avea de castigat in fata propriilor clienti, ceea ce le va aduce la un moment dat recunoasterea profesionala si chiar avantaje de ordin fi nanciar.

Cum este vazuta cofetaria astazi?

Incerc sa le explic celor din cofetarii ca trebuie sa se apropie mai mult de clientul lor, asa cum se apropie managerul unui restaurant, care, de multe ori, are un contact foarte apropiat cu oaspetii sai. A lucra, spre exemplu, o comanda pentru clientul lor, incercand sa faca o balada din viata acestora, este un atu in plus. Va dau un exemplu cu o piesa pe care am realizat- o pentru Ion Tiriac: a fost atat de incantat de povestea pe care am creat-o, cu o racheta de tenis si un automobil Mercedes, incat a impachetat-o ca sa o transporte cu avionul, peste hotare. Mi-a marturisit ca este foarte impresionat pentru ca el, pe unde a fost, nu a vazut asa ceva.

Tot timpul trebuie construita o poveste, iar daca povestea aceea nu exista, ea trebuie creata! Le spun tuturor: intrati in contact cu clientul vostru, afl ati cateva detalii despre el si automat veti gasi anumite elemente de care sa va legati si sa creati o mica poveste. Cofetarul este cel care scoate in evidenta povestea clientului: daca pentru domnul Tiriac am facut piesa din ciocolata care sa ii reprezinte viata, pentru aniversarea Mc Donalds-ului, de 15 ani in Romania, am pus accentul pe cu totul alte lucruri si atunci a iesit o alta lucrare: o tava cu meniul lor, cu masinile care intra, isi iau ce poftesc si dupa aceea pleaca mai departe.

Aveti anumite ingrediente pe care le preferati?

Pot spune ca sunt inca indragostit si pasionat de ciocolata, dar in ultimul timp am inceput sa lucrez cu zahar preparat la rece. Toata ciocolata in general este neagra, in schimb acest zahar preparat la rece este alb si daca lipesti o bucata peste cealalta, deja poti realiza un basorelief - o chestie extraordinara.

Daca povestea domnului Tiriac a fost numai ciocolata, o piesa mai sobra, ca sa zic asa, cu toate ca si ea avea accentele de bucurie, de viata personala, cealalta a fost tot o poveste, dar in culori, asa cum se si prezinta McDonald’s-ul in fata clientilor sai. Deci, te adaptezi si creezi in functie de client.

Sunt atrasi tinerii de meseria asta?

Aici este o problema putin mai delicata. Eu, de exemplu, am copii care vin in practica si daca ii intreb "ce vrei sa te faci?", imi raspund: "mecanic auto". "Pai daca vrei sa te faci mecanic auto, atunci ce cauti aici?" Imi raspund "aici m-a repartizat calculatorul!" Ei, aici este problema. Este scaparea sistemului de invatamant. Mai este un alt aspect: nu sunt bani pentru ca acesti copii sa faca practica folosind ingredientele cu care trebuie sa o faca.

La un moment dat, cei de la scoala de profi l din Constata au venit la mine ca sa-i sponsorizez cu niste materii prime... de acord, eu va sponsorizez, dar atatia ani de zile nu am angajat niciodata un cofetar de la dumneavoastra! Intentia mea in ultimul timp este de a descoperi talente in domeniul cofetariei si nu numai pe care sa le propulsez in concursurile internationale. Nu este usor, dar nu este nici foarte greu. Am remarcat, inclusiv la Oradea, de exemplu (la Arena Bucatarilor - Selgros, n.r.), tineri talentati, tineri care au gustul format, dar care nu stiu cum sa se prezinte din punct de vedere estetic. Este difi cil pentru ei, dar eu zic ca este un pas inainte. Consider ca menirea noastra de aici inainte este sa-i ajutam sa faca pasul in concursuri internationale.

Asta inseamna pregatire, asta inseamna daruire, inseamna sa puna sufl et in ceea ce fac. Si eu nu cred ca proprietarii de restaurante, de laboratoare de cofetarii nu au acest interes, pentru ca, odata recunoscut un talent international, toti au de castigat.

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Comentarii

Nume *
Email (Pentru verificare si raspuns)
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Trimite comentariu