 |
|
Scris de Maria DUMITRESCU
|
|
Joi, 20 Noiembrie 2008 01:56 |
 Unii visează să devină doctori sau poliţişti când se fac mari. Tu eşti barman. Cum s-a născut acest vis?
M-am documentat foarte mult, am citit, am căutat pe internet, i-am căutat pe cei mai buni barmani, le-am văzut spectacolele, performanţele, unora le-am gustat cocktailurile. Şi când eşti pasionat de aşa ceva şi te uiţi la un profesionist, apare o zvâcnire acolo. Am descoperit şi cercetat această cultură a barmanilor. Şi încă mai învăţ.
Care este diferenţa dintre bartendingul ca hobby şi bartendingul ca şi carieră?
Toată lumea vede bartendingul ca pe un hobby. Este, la început, un hobby, dar când transformi pasiunea în carieră şi începi să te preocupi, să câştigi competiţii mari, să faci din asta o adevărată meserie, începe să se pună mai mult accentul pe profesionalism decât pe pasiune. Premiile au crescut şi ele, atât la noi în ţară, cât şi în afară. Chiar merită să faci numai asta. Singura problemă ar fi că, la noi, barmanii vor să facă şi flair, să meargă şi la evenimente. Şi nu este foarte uşor. De exemplu, dacă ai un eveniment la Timişoara şi apoi la Constanţa, pierzi foarte mult timp pe drum şi nu mai ai timp să te antrenezi.
Cât timp te antrenezi?
În general, mă antrenez în jur de patru ore pe zi. Sar peste antrenament doar dacă trebuie să fiu prezent la vreun eveniment. Tocmai de aceea mi-am propus să restrâng lista evenimentelor, să merg doar acolo unde este neapărat necesar, pentru ca în restul timpului să mă pot antrena pentru competiţii.
Ai secrete profesionale? Mişcări pe care doar tu le ştii?
Nu aş putea să le numesc chiar secrete. Sunt mai degrabă exerciţii clasice pe care le-am adaptat stilului meu. Nu mă antrenez singur, exersez cu colegii mei de la Extreme Fun Bartending, Răzvan Dinu şi Claudiu Campo. Ne pregătim toţi trei, în special pentru show-rile pe care le avem. Ne evaluăm şi ne ajutăm reciproc.
Mergi des la evenimente?
Mai des decât mi-aş dori. Weekend-urile sunt toate ocupate - vinerile şi sâmbetele în special. Toată lumea vrea un barman la petrecere. E la modă acum să ai un bar cochet cu un barman care face şi spectacol, serveşte şi băuturi colorate, ştie să şi zâmbească, să facă atmosferă.
Ce înseamnă Extreme Fun Bartending pentru tine?
Este agenţia de bartending pe care am lansat-o acum doi ani împreună cu colegii mei. La început ne-a fost destul de greu, dar am muncit mult, aşa cum se munceşte şi se investeşte în orice afacere tânără, iar anul trecut au venit şi roadele. Am semnat cel mai mare contract al nostru, cu Bacardi. Acum, ei ne asigură toate evenimentele din ţară. Avem şi şcoală de barmani, oferim şi consultanţă de bar şi, bineînţeles, ne ocupăm de toate aceste evenimente.
La ce concursuri internaţionale ai participat până acum?
Am fost la multe concursuri. Ca şi concurent, dar şi doar pentru “documentare”. Am fost, de exemplu, la Roadhouse, în Londra, acolo unde este cea mai importantă competiţie de bartending din lume. Acolo am mers anul trecut şi mi-a fost destul de greu, pentru că a fost prima mea ieşire din ţară, primul zbor cu avionul, am mers şi singur. Eram obişnuit ca toată lumea să strige când mă urc pe scenă. Dar acolo toţi se uitau şi ziceau “Cine e?”. Am avut emoţii, am şi scăpat sticle. Am ieşit pe locul 9, ceea ce a fost un rezultat bun. Locul 9 din 36 de concurenţi. Nu mă aşteptam, am fost foarte bucuros de rezultat. Şi am avut extrem de multe emoţii, mai ales că este destul de demoralizant să nu te susţină nimeni. La un moment dat m-a întrebat un japonez de unde sunt. Am zis “România”. Şi el “Hm, România?”. Cred că nu m-a întrebat “Ce e asta, România?” doar din politeţe.
Care este următorul concurs pe lista ta?
Ţara noastră a participat pentru prima dată la un concurs internaţional la IBA (International Bartending Association). A fost în Ungaria şi am fost şi noi ca observatori acolo. A fost foarte interesant. Vrem să ieşim în afară cât mai mult, pentru că avem de învăţat. E drept că sunt şi la noi concursuri de barmani foarte bune, dar ne plafonăm dacă stăm doar aici unde sunt mereu aceeaşi oameni, se întâmplă mai mereu cam acelaşi lucru. Afară e cu totul altceva. Anul acesta sau anul viitor vreau să mergem cu toţii la Londra. Sunt foarte multe competiţii. La Paris aş vrea iar să merg la concurs, la Sofia luna viitoare şi neapărat în State. Acolo sunt cele mai spectaculoase. Se ştie că Las Vegas-ul este centrul flair-ului. Şi în Rusia sunt câteva concursuri interesante şi premii foarte mari. Competiţiile care sunt aproape, cum e cel din Bulgaria, sunt bifate repede. Provocarea cea mare rămâne America.
Cât de mult te ajută titlurile obţinute în concursuri în ceea ce faci?
În România mă ajută moral şi îmi îngroaşă CV-ul. În rest, nu prea. De fapt, în afară de încredere în mine, nu cred că mă ajută la altceva. CV-ul nu mai e atât de important. Mulţi dintre noi şi-au format deja o imagine bazată pe muncă, pe profesionalism. Dacă m-aş duce acum să mă angajez, nu mi-ar trebui CV, cei din domeniu ştiu deja cine sunt şi ce am făcut.
În afară de Extreme Fun Bartending, mai ai vreun job? Mai lucrezi în vreun bar?
Nu, noi nu mai lucrăm în bar pentru că nu mai avem timp. Locaţiile te vor în general vinerea şi sâmbăta, atunci când e fluxul maxim. Şi acestea sunt zilele în care avem evenimente. Şi dacă nu avem evenimente, atunci vrem să ne relaxăm puţin.
 Cum te integrezi pe piaţa din România? Ştiu românii la ce se referă bartendingul?
Încep să ştie. S-a dezvoltat mult această industrie în ultima vreme. Deja oamenii ştiu despre ce este vorba, înţeleg ce se întâmplă. Există şi emisiuni televizate pe această temă, mulţi dintre noi au ajuns să fi e mediatizaţi, apar în reviste. Nu mai este o noutate. În Bucureşti, în Braşov, la noi acasă, se ştie foarte bine despre ce e vorba. Pentru că noi am luat în serios bartendingul. Vrem să facem performanţă. În State au vrut să facă flair-ul un sport chiar, dar au întâmpinat probleme când a venit vorba despre alcool. Pentru că nu poţi doar să arunci sticle prin aer, trebuie să fi nalizezi printr-un cocktail.
Cum este privită meseria de barman la noi?
Abia acum începe să fi e văzută ca o meserie. Afară, să bei un cocktail nu este o extravaganţă. La noi, cei mai mulţi încă tind să facă din cocktailuri nişte băuturi de ocazie, în timp ce afară este ceva absolut normal, obişnuit. Mulţi spun “Ce este aşa de extraordinar la a fi barman? Nu ştii să torni o cola într-un pahar?”. Dar e mult mai mult de atât, e pasiune, e spectacol.
Cum crezi că va evolua acest domeniu la noi în ţară?
În orice caz, suntem pe drumul cel bun. Deja evoluează foarte bine, a crescut mult în ultimul an. Da, se poate trăi din asta. Se câştigă destul de bine. Noi trei luăm 800 de euro pentru un sincron de flair de 15 minute. Mai sunt şi concursurile. Şi dacă faci ceva cu pasiune, o faci şi cu profesionalism şi atunci eşti apreciat.
Ce este mai important - flair-ul sau mixologia?
Pentru mine este flair-ul. Mixologia este şi ea foarte grea. Îţi petreci foarte mult timp combinând arome până găseşti gustul ideal. Dar flair-ul mi se pare cel mai greu. Acolo chiar trebuie să munceşti pe brânci, să te antrenezi ca un sportiv. La mixologie trebuie să faci şi practică, dar poţi şi doar să studiezi foarte mult. Pe când la flair, fără exerciţii nu se poate. La noi, flair-ul s-a dezvoltat mai mult. Mixologia a fost lăsată un pic de o parte. Nici asta nu e tocmai bine. Pentru că există mulţi care se cred barmani şi, chiar dacă ştiu foarte bine să arunce sticlele prin aer, nu ştiu să facă un cocktail banal. Nu este de ajuns să faci flair, trebuie să citeşti mult înainte.
|
|
|
one tab..
another tab...
yet another tab...
|
In ultimele saptamani, institutiile de control ale statului (ANSVSA, ANPC, Garda financiara etc) au avut o activitate intensa. Credeti ca avem de a face cu o intensificare a actiunilor de control? Opinia ta aici |
|
 Selectia naturalaTrecand in revista evenimentele din ultima perioada, am observat ca directiile de business pe care le-am creionat la inceputul anului se contureaza din ce in ce mai clar. »»»
|
Comentarii