Cand auzi de un restaurant nou, te intrebi cine mai are curajul sa faca pasul asta?

FOTO Rares Avram

Deschis candva la inceputul lui noiembrie, cel mai nou restaurant din Bucuresti (poate ca intre timp au mai aparut si altele) a reusit deja sa creeze in jurul sau o retea de zvonuri, acea reclama "din gura in gura" care te face sa devii curios. Ce zic aceste zvonuri? Ca este un restaurant discret high class (unii zic de fi te), cu un bucatar strain care gateste foarte bine, ca acolo merge lumea buna atunci cand vrea sa se retraga in intimitate si ca preturile nu sunt deloc mici.

Este destul de greu de gasit pentru ca La Cantine de Nicolai nu apare nici pe net, nici in ghidurile saptamanale. E nevoie de cateva telefoane ca sa ajungi la cel care se ocupa de business: Nicolai Tand, un maramuresan de 35 de ani, plecat din tara din 1994.

Capitolul 1

Pe strada Povernei la numarul 15-17, unde ar trebui sa se afle restaurantul, este o cladire de birouri. Nici o firma colorata, nici un chelner de ghips sau vreo reclama luminoasa la bauturi. Doar o mica placuta indica intrarea: La Cantine de Nicolai. "Restaurantul asta il am in minte de cand m-am intors in Romania (2007 – n.r.)", incepe Nicolai, cu un pu ternic accent ardelenesc. A trebuit sa treaca doi ani si jumatate (t u: aici o sa fie garderoba, acolo barul, dincolo bucataria. Deja stiam in mare cum as vrea sa fac, dar imi trebuia un spatiu pe care sa il vad si dupa aceea sa-mi asez in el ideile mele", spune Nicolai. Faptul ca Nicolai si-a deschis un restaurant nu este deloc intamplator. La 20 de ani a plecat in Franta, unde a avut mai multe job-uri, de la vanzator de ziare, sofer de ambulanta si piccolo, ajungand in cele din urma managerul unor restaurante si cluburi importante. "Prima data m-am angajat intr-un restaurant ca runner - sapte luni de zile am carat numai platouri. Dupa aceea, sapte luni am fost piccolo si incet-incet, in doi ani am ajuns director general. Dupa o vreme am vrut sa deschid un restaurant in Franta, dar asta era mai greu, asa ca mi-am zis sunt tanar, ma intorc in tara, am toate sansele".

Primul pas al lui Nicolai pentru noul sau restaurant a fost sa aduca un bucatar francez, de 28 de ani. "Clientii care mananca bine in strainatate, vor sa manance la fel si in Romania. Am un bucatar tanar si foarte bun, care a muncit cu bucatari mari - a lucrat pentru Alain Ducasse la Plaza Athenee. Nu l-am adus aici ca sa ii invete pe altii si sa plece, l-am adus ca sa ramana."

Sami Babou, bucatarul despre care Nicolai vorbeste cu pasiu - ne, a alcatuit un meniu scurt si foarte usor de trecut in revista. Preparatele nu sunt multe, dar sunt atent alese, in special din bucataria franceza, dar nu numai, italienii, de exemplu, fiind si ei destul de bine reprezentati. "De obicei, cand ma duc la restaurante, mi se da un meniu de 30 de pagini, scrise si pe o parte si pe alta, cu 20 de mii de feluri de mancare, si daca ma intrebi, toate preparatele au aceleasi sosuri", spune Nicolai. "Eu am fiecare produs absolut diferit, fiecare cu sosul lui. Meniul este scurt, dar fac modificari la fiecare o luna – o luna si jumatate. Oricum meniul oricarui restaurant se schimba in fiecare sezon. Am deja niste mancaruri pe care nu mai pot sa le schimb pentru ca lumea le comanda tot timpul. Daca le scot, o sa ma certe."

Dar care sunt preparatele de care clientii s-au "atasat" atat de tare? Pana acum, preferatele lor sunt osso buco, muschiul de vita Charolais Rossini, foie gras sau supa de dovleac cu alune.

Capitolul 2

Primul pas al lui Nicolai pentru noul sau restaurant a fost sa aduca un bucatar francez, de 28 de ani. "Clientii care mananca bine in strainatate, vor sa manance la fel si in Romania. Am un bucatar tanar si foarte bun, care a muncit cu bucatari mari - a lucrat pentru Alain Ducasse la Plaza Athenee. Nu l-am adus aici ca sa ii invete pe altii si sa plece, l-am adus ca sa ramana."

Sami Babou, bucatarul despre care Nicolai vorbeste cu pasiu - ne, a alcatuit un meniu scurt si foarte usor de trecut in revista. Preparatele nu sunt multe, dar sunt atent alese, in special din bucataria franceza, dar nu numai, italienii, de exemplu, fiind si ei destul de bine reprezentati. "De obicei, cand ma duc la restaurante, mi se da un meniu de 30 de pagini, scrise si pe o parte si pe alta, cu 20 de mii de feluri de mancare, si daca ma intrebi, toate preparatele au aceleasi sosuri", spune Nicolai. "Eu am fiecare produs absolut diferit, fiecare cu sosul lui. Meniul este scurt, dar fac modificari la fiecare o luna - o luna si jumatate. Oricum meniul oricarui restaurant se schimba in fiecare sezon. Am deja niste mâncaruri pe care nu mai pot sa le schimb pentru ca lumea le comanda tot timpul. Daca le scot, o sa ma certe.” Dar care sunt preparatele de care clienţii s-au “atasat” atât de tare? Pâna acum, preferatele lor sunt osso buco, muschiul de vita Charolais Rossini, foie gras sau supa de dovleac cu alune.

Epilog 

Planurile lui Nicolai sunt cat se poate de simple. "Vreau sa vina lumea pentru mancare, iar cei care vin din curiozitate, sa ramana si sa revina. Vreau sa vina lumea sa stea la coada, vreau sa avem un restaurant plin".

Obiectiv

Alaturi de artisti

Nicolai Tand nu a intrat singur in aceasta afacere. Împreuna cu el, de restaurant se ocupa Monica Balaj si Silvia Popescu. Aceasta din urma a decorat restaurantul cu lucrari de popart, sperand ca in acest fel sa deschida apetitul romanilor catre acest curent artistic. În plus, Silvia Popescu a initiat colaborarea cu galeria Laurent Strouk din Paris, urmand ca la un interval de doua luni, in restaurant sa fi e organizate diverse expozitii, cu prezenta autorilor.

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Comentarii

Nume *
Email (Pentru verificare si raspuns)
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Trimite comentariu